Recenzie O toaletă a la Liz Taylor de Rodica Ojog-Brașoveanu

Descriere

Titlu :O toaletă a la Liz Taylor

Autor :Rodica Ojog – Brașoveanu

Seria:Melania Lupu

Editura :Nemira

Recenzie

    Tocmai am avut prima întâlnire cu o carte scrisă de Rodica Ojog – Brașoveanu și mă pot declara destul de încântată de timpul petrecut în compania ei.   Chiar dacă am început cu desertul, O toaletă a la Liz Taylor fiind ultimul volum din serie, asta nu mi-a influențat în niciun fel lectura pentru că se pot citi aleatoriu fără nicio problemă.

    Un mic reproș pe care aș putea să i-l aduc cărții ar fi scenele prea puține care o au în vizor pe Melania Lupu, personajul care dă numele seriei, dar această lipsă a fost substituită cu succes de  maiorul Cristescu, un personaj destul de carismatic și cu o răbdare de fier dacă mă întrebați pe mine.

  Ca stil, Rodica Ojog – Brașoveanu mi-a amintit de cel al Agathei, dar are ceva doar al ei, graiul românesc autentic pe care m-am bucurat să îl redescopăr și pentru genul acesta de cărți ar trebui să acordăm mai multe șanse scriitorilor români.

   Un alt lucru care mi s-a părut interesant și care a adus un plus a fost modul pe care Rodia l-a ales pentru desfășurarea investigației. Dacă de obicei la o crimă investigatorii nu au niciun suspect, maiorul Cristescu a tras lozul câștigător cu șase suspecți dintr-un foc, iar acesta nu trebuie să afle cine este vinovatul, ci care dintre cei șase sunt nevinovați.

Marian Dragu are tot ce și-ar putea dori un bărbat: un corp de Adonis, o minte strălucită și o soție care îl iubește . Singurul lucru care însă îi lipsește este o inimă pentru că acesta schimbă femeile mai ceva ca pe șosete, iar în momentul în care se plictisește, Anca, soția lui se transformă într-un fel de secretară, ea trebuind să răspundă apelurilor acestora. Cum să nu îi dorești și să plănuiești moartea unui asfel de om?

Anton Cernat este nasul lui Marian. Acesta l-a ajutat și sprijinit întotdeauna financiar, inclusiv i-a oferit casa în care acesta locuiește sperând ca la bătrânețe acesta și Anca Dragu să îl ajute să depășească greutățile bătrâneții, doar că acum acesta se vede alungat de finul lui. La fel ca și Anca, soția inginerului nostru și el plănuiește să îi facă de petrecanie.

Olga, ultima amantă oficială până să apară în peisaj Leila se simte trădată, așa că bineînțeles și ea devine unul dintre suspecți.

Mai avem un soț înșelat care a pierdut totul din cauza amorezului nostru, dar și un medic pe care acesta l-a păcălit cu un schimb de piese de artă foarte scumpe. Toți, inclusiv Leila care plănuiește să îl jufuiască pe acesta sunt posibilii noștri vinovați pe care maiorul Cristescu trebuie să îi elimine unul câte unul pentru a descoperi cine se află în spatele morții inginerului Dragu.

O crimă cu o rezolvare de-a-ndoaselea pe care nu trebuie să o ratați și pe care v-o recomand. Eu cu siguranță nu o să mă opresc doar la această carte pentru că Rodica m-a cucerit și de abia aștept să văd ce mistere noi mi-a mai pregătit.

Vă las aici și un citat din carte care mi-a plăcut foarte mult și care se potrivește perfect zilei de azi, 14 februarie.

  “Dragostea nu are canoane, se anfișează de coduri și decrete. E guvernată de un singur verb: a iubi.”

Recenzie Jocul lui Gerald de Stephen King

Descriere

Nume : Jocul lui Gerald

Autor : Stephen King

Editura :Nemira

Număr pagini :320

Recenzie

Pentru mulți King reprezintă un teren minat și de care fug ca dracu de tămâie. Pe mine nu m-a speriat ideea de carte scrisă de el, ci combinația dintre King și thriller erotic, cele două elemente fiind ca apa și uleiul,niciodată nu se amestecă.

După ce am citit Jocul lui Gerald, realizez că teama mea era nefondată pentru că exceptând primul capitol și repetarea în mod excesiv a unui cuvânt vulgar, nu m-am mai lovit de nimic  tabu.

Am fost însă binecuvântată cu capitole încărcate de “nebunia” caracteristică lui King ( voci, monștrii cu brațe până la genunchi) , dar și de unele ciudate din perspectiva unui câine. Dacă cineva poate să transforme un animal nevinovat într-o fiară, un monstru însetat de sânge, King este acela.

Nu i-am înțeles însă rostul acelui final, mi s-a părut exagerat și de umplutură. Consider că nu ar fi fost nicio problemă dacă cartea ar fi avut doua sau trei capitole în minus.

Jessie și Gerald după 17 ani de căsătorie consideră că a venit momentul să își pipereze viața sexuală cu mici jocuri erotice. Mai întâi eșarfe, apoi frânghii ca să ajungă într-un final la cătușe. Chiar dacă este de acord în clipa în care se vede încătușată, neajutorată, pe Jessie o năpădesc amintiri din trecut pe care le credea îngropate și îi cere soțului ei să o dezlege. Acesta nu este de acord, iar între cei doi are loc o dispută culminată cu infarctul lui Gerald.

Rămasă singură, prizonieră, Jessie trebuie să găsească o cale de ieșire, dar și să ducă o luptă interioară cu propriul trecut.

Jocul lui Gerald este o carte despre supraviețuire  . O carte alertă, plină de mister pe care o recomand dacă nu ați citit nimic scris de King. Dacă nu sunteți străini de scrierile lui, această carte nu se ridică din punctul meu de vedere la nivelul altora și din această cauză primește 3,5 ⭐/ 5.

Recenzie Regatul umbrelor de Leigh Bardugo

DESCRIERE

TITLUL :Regatul umbrelor

AUTOR : Leigh Bardugo

SERIA :Grisha

EDITURA :Trei

CATEGORIA :Fiction Connection

AN :2014

Recenzie

Vestea că în acest an urmează să apară pe Netflix un serial după aceasta seria a ajuns și la urechile mele, așa că m-am apucat serios de treabă și într-o singură zi am terminat de citit primul volum atât de mult am fost absorbită de lumea Grisha,dar și de cel care o conduce, de Întunecatul. Acum înțeleg în sfârșit de ce se bucură de atâta faimă și de ce cititorii așteptă cu nerăbdare lansarea lui.

În “Regatul umbrelor” facem cunoștință mai întâi cu Alina Starkov și Malyen Oretsev, doi orfani, pe care îi leagă o prietenie de o viață. Alina a fost tot timpul fata bolnăviciosă, cu o înfățișare care nu atrage atenția, cei din jur numind-o scobitoare. În cazul lui Mal, lucrurile stau diferit. Acesta este îndrăgit de toți, iar fetele ar face orice pentru atenția lui, inclusiv să se dea drept prietenele Alinei.

Cei doi și alți oameni din Armata întâi trebuie să traverseze Falia Umbrelor, un ținut învăluit în întuneric unde trăiesc volcrele, monștrii cu aripi ca de piele tăbăcită, dinți ascuțiți și gheare lungi care nu văd, dar pot mirosi sânge de om de la câțiva kilometrii. Când grupul lor este atacat de un asfel de monstru, iar Mal aproape omorât, ca să îl salveze Alina începe să lumineze, iar fata obișnuită, un simplu ucenic cartograf până atunci, devine un miracol pentru Grisha și arma cea mai de preț pentru conducătorul lor, Întunecatul.

Dacă ești cu adevărat o Invocatoare a Soarelui puterea ta e cheia care ne va ajuta să deschidem Falia- sau poate chiar s-o distrugem.”

De abia de aici lucrurile devin interesante pentru că cea pe care toți o consideră salvarea lor, nu acceptă și nici nu știe cum să își folosească noile puteri descoperite, așa că această trebuie să locuiască alături de ceilalți Grisha în Regatul Ravka, unde va avea parte de o instruire strictă.

Cum se va descurca noua noastră eroină vă las pe voi să descoperiți și credeți-mă, această nu se va lăsa cu una, cu două și nu va înceta să spună ce simte și ce gândește indiferent de situație.

De Întunecat, personajul despre care nu știam nimic, dar aveam impresia că îl cunosc la perfecție la cât de apreciat și îndrăgit e de marea majoritate, nu prea știu ce să cred. Jumătate de carte l-am iubit, iar cealaltă jumătate l-aș fi strâns de gât, dar încă am speranța că există o explicație pentru tot și toate.

Ca și minusuri, cartea nu prea se bucură de multă acțiune, dar fiind doar primul volum am înțeles de ce autoarea a pus mai mult accent pe istoria Grisha, pe relațiile dintre personaje, așa că de data aceasta am trecut cu vederea și i-am acordat 4 steluțe.

Recenzie Imperiul de Aur de Lena Hills

Descriere

Titlul :Imperiul de Aur

Autor: Lena Hills

Editura : STYLISHED

Număr pagini :256

An: 2019

Recenzie

     Am un singur cuvânt prin care pot descrie cartea Imperiul de Aur de Lena Hills și anume, imprevizibilă. Dacă la genul acesta de cărți de cele mai multe ori îmi dau seama direcția în care se îndreaptă acțiunea, aici am stat ca pe ghimpi, iar fiecare capitol a adus ceva nou, ceva care să-mi suscite interesul și să nu o las  din mână.

  Finalul a fost însă cireașa de pe tort și dacă ar fi să mă raportez la deciziile luate de personaje atât în trecut cât și în prezent, l-aș considera perfect. Acum, gusturile diferă și îi înțeleg pe cei care vor un volum al doilea, dar cu aceleași personaje îmi pare nerealizabil. O aștept pe Lena Hills să mă surprindă și să-mi demonstreze că mai există “viață” și după un așa deznodământ.

Cartea este scrisă integral din perspectiva lui Caden, iar asta o face și mai interesantă pentru că în felul acesta am putut să îl  descopăr, dar și să îi înțeleg deciziile.

  Viața lui Caden, privită din exterior pare perfectă. Cu un imperiu în lumea imobiliarelor și al organizării de evenimente, un imperiu construit alături de logodnica lui , Verra Smith, acesta stârnește invidia și celor mai puternici rivali.

” Când trăiești într-o lume într-atât de coruptă pe cât e a noastră, legea ți-o faci singur”

Pentru a-și vedea visul cu ochii, a fost nevoit să facă sacrificii, iar printre lucrurile cele mai de preț pe care le-a pierdut se numără și IUBIREA. Cum iubirea? Simplu. Logodnica de fapt l-a părăsit fără nicio explicație, ba mai mult, aceasta îl șantajează și îl obligă să o cucerească pe noua angajată, Kristen Moore, iar apoi să îi frângă inima.

“Teamă de a fi părăsit din nou și de a fi centrul șantajului emoțional este adanc imbibată în fiecare celulă din trupul meu, iar acest lucru este deprimant, având în vedere că am avut experiența unei singure relații amoroase, care a reușit să mă facă să priveasc iubirea dintr-o altă perspectivă. “

 

  Până găsește o soluție ca să iasă din această încurcătură, Caden se vede constrâns să-i facă jocul, dar cu cât petrece mai mult timp alături de victima lui, realizează că ar putea fi fericit cu aceasta.

“M-am deschis în fața ei de parcă ea ar fi reușit să mă vindece. Mi-a mângâiat sufletul prin simplul fapt că m-a ascultat. Nu a fost nevoie să-mi ofere vreun sfat sau să încerce să mă consoleze. Ea a fost îndeajuns.”

Cum se va descurca Caden vă las însă pe voi să descoperiți, dar vă asigur că merită să îi descoperiți povestea.

Fiind prima carte scrisă de Lena Hills și pentru că m-a impresionat, i-am acordat notă maximă și aștept cu interes și alte cărți scrise de ea, de ce nu, o continuare. 🥰


Recenzie Ritmul iubirii de Ivo Dima

Descriere

Titlu :Ritmul iubirii

Autor :Ivo Dima

Editura :STYLISHED

Serie: Iubiri de neuitat

Volumul :3

Nr pagini :363

Recenzie

Ritmul iubirii de Ivo Dima a reușit să mă surprindă plăcut nu prin una, ci prin trei povești de iubire, pe cât de asemănătoare la prima vedere, pe atât de diferite odată ce le-am cunoscut mai detaliat substraturile. Chiar dacă povestea Evei și a lui Ethan are întâietatea, autoarea punând mai mult accent pe ea, nici celelalte nu au fost cu nimic mai prejos și mi-au trezit interesul.

Nu știu de ce această carte mi-a amintit de basmele cu prinți și prințese. Posibil cifra trei, cifră magică pe care o întâlnim des în asfel de scrieri. Un basm modern în care prinții sunt de data aceasta bărbați ce pilotează mașini scumpe, puternice, iar uneori avioane. Nici prințesele nu se lasă cu una, cu două. Sunt fete de bani gata dispuse să facă orice pentru a cuceri inima alesului.

Pentru că acțiunea se axează mai mult pe Ethan și Eva, o să vă vorbesc doar despre ei doi și vă las să descoperiți singuri poveștile celorlalte doua cupluri.

Banii nu pot cumpăra chiar totul,iar Eva o știe cel mai bine. În cazul ei, nu pot cumpăra o mamă. Plecarea acesteia fără nicio explicație a lăsat o rană adâncă pe care Eva a vindecat-o prin droguri, petreceri cu mult alcool, care într-un final au adus-o la un pas de moarte.

” Cu trei ani în urmă, aveam impresia că totul mi se cuvine. Cu trei ani în urmă, am crezut că familia mea e perfectă. Până când femeia care mi-a dat naștere și-a luat tălpășița și perfecțiunea s-a destrămat.”

De data aceasta vrea mai mult pentru ea. Vrea să demonstreze celor dragi că oaia neagră a familiei Gray este capabilă și de lucruri bune, iar intrarea la facultate reprezintă punctul perfect de plecare.

Totul însă se complică când îl cunoaște pe fratele colegii ei de cameră, Ethan. Un arogant care îi va da total viața peste cap.

Îmi doresc să ard în brațele lui? Da, de ce nu? Adică asta ar fi cea mai mică prostie pe care am făcut-o până acum.”

Ethan poate să aibă orice fata își dorește, dar de când a întâlnit-o pe Eva Gray nu și-o mai scoate din cap. Chiar dacă îi este interzisă acesta nu pierde niciun prilej să o tachineze, să o atingă, iar curând acea joacă de-a șoarecele și pisica se va transformă într-o frumoasă poveste de iubire.

Bruneta și-a întors capul și ne-am privit unul pe celălalt. Îi admiram fericit chipul superb și ochii care mă înnebuneau de fiecare dată când se uita la mine.

Cum reușesc să o țin în viața mea fără să o dau în bară?

Cum se va termina povestea dintre Ethan și Eva și dacă vor reuși să ajungă la un numitor comun, vă las pe voi să descoperiți.

Cartea a primit din partea mea 4⭐. Nu am putut să trec peste apelativele: blond/ă, brunet/ă, roșcat/ă care de cele mai multe ori mi s-au părut inutile și nu ajută cu absolut nimic cititorul.

Cartea poate fi achiziționată de pe situl editurii stylished.

Recenzie Londra. Pasiuni dezlănțuite – Rodica Mijaiche

Descriere

Titlul: Londra. Pasiuni dezlănțuite

Autor: Rodica Mijaiche

Editura : Librex

An: decembrie 2017

Seria Pasiuni

Volum: 3

Număr pagini : 321

Recenzie

Rodica Mijaiche scrie din suflet, cărți pentru sufletul cititorului romantic, iar Londra. Pasiuni dezlănțuite, volumul 3 din seria Pasiuni, nu face excepție. Drame condimentate cu scene pline de patos, personajele mai vechi, dar mult îndrăgite, m-au făcut să nu mai las cartea din mână și să o citesc la foc automat de parcă fiecare pagină ar fi fost un cod, iar eu trebuia să îl descifrez cât mai repede.

Pentru personajul principal, Carlo, am făcut o mică obsesie încă de când am citit primele două volume, așa că s-ar putea să fiu puțin nedreaptă dacă o să spun că “Londra. Pasiuni dezlănțuite este preferatul meu . Acum trebuie să fac rost și de ultimul pentru că finalul acestuia promite o continuare incendiară, una din care cu siguranță vor ieși scântei.

Carlo a cunoscut ce înseamnă trădarea, dar și suferința la o vârstă fragedă. Avea doar zece ani când mama lui l-a vândut unui duce pentru a-l folosi pentru plăcerile lui bolnăvicioase .

Nu am luat niciodată parte la nicio petrecere, dar sunt sigur că asta nu e ceva normal. Mă opresc în picioare în fața lui. Brațele lui puternice se năpustesc asupra mea și mă trage spre corpul lui cu putere, iar degetele înfipte adânc în carne îmi rănesc brațele. “

De atunci a trebuit să fugă, să se ascundă și să trăiască într-o continuă frică ca nu cumva coșmarul să se repete.

Viața lui fără rost începe să capete culoare când o întâlnește pe Melissa , fetița inocentă, cu părul de foc. Acea rază de speranță de care Carlo avea nevoie pentru a crede din nou într-o viață mai bună, una în care iubește și este iubit.

Toți se uită la mine de parcă aș fi vreo zeitate sau ceva, dar nimeni nu știe ce este în sufletul meu. Ce durere mă face să trec pe lângă oameni și să nu-i văd. De-a nu mai simți. Până la ea. Melissa a reușit să mă facă să-mi deschid sufletul în fața ei. Toată bunătatea ei mă face să mă topesc precum un ghețar. A reușit să mă facă să cred că există dragoste. Dăruire. Puritate. Inocență. “

Când și aceasta îl trădează, lumea lui firavă ca un pahar de cristal se face bucățele, iar inima lui se transformă în piatră.

Tot ce-am știut și toate persoanele cu care am avut legături, acasă în Londra, m-au dezamăgit într-un fel sau altul. Iar ea este una dintre acele persoane. Cel mai grav e că în ea am avut încredere.”

Melissa l-a iubit pe Carlo și oricât de mult ar încerca să nege, sentimentele ei pentru el au rămas neschimbate,iar acum când trebuie să scrie un articol despre el se simte prinsă între dorință și teamă. Îi cunoaște trecutul mai bine ca oricine, dar îi știe și prezentul. Toate acele femei care au trecut prin patul lui Carlo o sperie. Nu vrea și ea să devină una dintre ele.

“Sunt pierdută pe vecie în mireasma lui puternică. În puterea lui și în determinarea cu care-și arogă drepturile asupra corpului meu pe care îl modelează precum plastilina în mâinile lui mari și sigure. Nu am vrut să se ajungă în punctul ăsta pentru că știu că mă poate domina cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată. “

Care va fi deznodământul și ce obstacole le-a mai pregătit soarta celor doi, mai ales că trebuie să se întoarcă în locul unde a început și s-a terminat povestea lor de iubire, conacul lui Carlo din Londra,vă las pe voi să descoperiți dacă v-am trezit interesul.

Recomand cartea și dacă nu ați citit până acum primele 2 volume ar fi indicat să o faceți înainte de a vă apuca de acesta pentru că așa cum am precizat la începutul recenzii, autoarea a strecurat câteva capitole și cu personajele vechi.

Cartea primește din partea mea 4,5 ⭐.

Recenzie Cum a ajuns regele din Elfhame să urască poveștile – Holly Black

Descrie

Titlu Cum a ajuns regele din Elfhame să urască poveștile

Autor: Holly Black

Editura :Storiabooks

An apariție :2020

Nr pagini :192

Recenzie

M-am bucurat ca un copil când am văzut că o să apară o nouă carte din seria Făpturile văzduhului, una din perspectiva lui Cardan, iar bucuria mea și dorința de a o avea în bibliotecă au sporit. Imediat ce editura Storia a dat startul precomenzilor mi-am și cumpărat-o. Cadoul meu de la Moș Nicolae.

Seria nu putea să aibă un final mai frumos decât “Cum a ajuns regele din Elfhame să urască poveștile” . O carte plină de imagini minunate desenate cu praf de zână, toate având drept muză pe acel Prinț Nemilos de care m-am atașat, dar l-am și urât cu aceeași intensitate pentru perfecțiunea lui ca ființă, dar defect ca și caracter.

Citind-o, am întâlnit un Cardan trist dispus să facă compromisuri, să renunțe la stilul de viață obișnuit doar ca să simtă că are un loc al lui, să simtă iubirea.

“Pe drumul de întoarcere spre locuințele lor, Cardan a încercat să se convingă că s-ar putea obișnui cu Marea de Jos, că va învăța să supraviețuiască acolo, că își va găsi rostul, că va găsi bucurii.”

Pentru a-l face cunoscut pe adevăratul Cardan cititorilor, Holly Black a trebuit să se întoarcă cu povestea mult în timp, mai exact la începuturile ei și asfel descoperim un Prinț de nouă ani dormind în fânul din grajduri. E locul lui de refugiu, locul unde simte căldura pe care doar o mamă ar putea să i-o ofere.

Nimeni nu se naște rău, iar Cardan nu face excepție, doar că lipsa iubirii și împrejurările i-au transformat inima în piatră, iar imaginea de zână capricioasă, a fost unicul scut împotriva suferinței.

Rolul de ticălos era singurul lucru la care excelase vreodată.”

Jude, acea făptură care nu este dispusă să plece capul, să se milogeasă pare singura capabilă să creeze crăpături în zidul de protecție pe care acesta l-a ridic ani la rândul, iar cei care ați citit primele 3 volume știți prea bine cum i-a zguduit lumea din temelii aceasta. 😁😁😁

Jude i-a întâlnit privirea și în ochii ei Cardan a recunoscut ură atât de mare și de largă și de adâncă, încât se apropia de a lui. O ură în care puteai să te îneci ca într-un cazan cu vin”

“Jude avea un zâmbet mic și tulburător în colțurile gurii, ca și când nici ei nu prea îi venea să creadă ce spunea. Cel mai mult îl infuria pe Cardan faptul că nu era nevoie să fie sinceră. Era muritoare. Putea să mintă. Deci de ce nu o făcea?”

Bonus autoarea ne oferă pe lângă povestea pe care o știm , o nouă aventură de data aceasta pentru cuplul Cardan și Jude.

A trecut puțin timp de când nu mai face pe ticălosul și Cardan se gândește din nou la șirul întortocheat de decizii care l-au adus în situația neașteptată de acum, când gonește pe cer ălaturi de ea, căutând să rezolve probleme, în loc să provoace altele noi. “

La cât de mult am așteptat-o și la cât de dragi îmi sunt Cardan și Jude, cartea nu putea primi decât notă maximă, 5⭐.

Recenzie Movila Miresii – Maria Dumitrașcu

Descriere

Titlul :Movila Miresii

Autor: Maria Dumitrașcu

Număr pagini : 258

Recenzie

Movila Miresii vine cu un vibe diferit, dar în același timp amintește de cărțile copilăriei , de cărțile autorilor români. Cu un limbaj specific, citind-o, am trecut prin toate stările posibile, un adevărat montagne-russe, dar am avut și prilejul de a mă întorce în timp și să cutreier ulițele satului românesc, să întâlnesc personajele specifice acelei vremi, dar care mai mult ca sigur sunt de actualitate și în zilele noastre: bârfitoarea satului, tămăduitoarea și ale ei leacuri băbești și bineînțeles, femeia care citește viitorul în palmă, în cafea sau în cărți 😁.

aceeaşi Marioară (sora mamei), rea de gură, văduvă şi fără copii, mereu uitată pe banca din faţa curţii ei, de unde priveşte la şosea, alături de buna ei prietenă, tanti Lenuţa, pe care copiii din sat au poreclit-o zgripţuroaica pentru că ghiceşte în palmă, în cafea şi-n cărţi;”

Movila Miresii , un sat mic din Județul Brăila este locul unde Anișoara a făcut primii pași, unde a învățat la o vârstă fragedă ce înseamnă durerea pierderii unei persoane dragi, casa ei până la vârsta de 14 ani,dar și baza maturizării ei.

“Interesant nume, Movila Miresii… Numele e dat de vreo legendă? Pe unde e?

–În judeţul Brăila. E un sătuc uitat de lume.”

Fiica Victoriei Iosif, mamă eroină a comunismului și a lui Petre Iosif, un om muncitor, dar care își petrece marea majoritate a timpului în cârciuma satului, vrea pentru ea ceva mai bun decât au avut părinții ei, vrea să meargă la liceu

“Vreau să văd lumea, vreau să-mi trăiesc povestea! Vreau să plec de aici! Mâine plecăm! Mâine e Marea Evadare!”

Din păcate drumul Anisoarei nu va fi deloc ușor. Viața la oraș nu se va compara cu cea trăită în sătucul ei, dar toate acestea vor contribui la maturizarea personajului și o vor pregăti ca să treacă cu bine peste obstacolele vieții.

Vă las pe voi să descoperiți ce obstacole i-a pregătit soarta, Anișoarei.

Movila Miresii este o carte a maturizării, o adevărată lecție de viață pe care merită să o citiți.

Cartea a primit din partea mea 4,5⭐

Citate:

“Uneori trebuie doar să uităm, doar aşa putem suporta multe lucruri care ni se întâmplă.”

“acasă e acolo unde eşti tu, unde poţi fi tu însuţi, unde poţi fi prezent, unde poţi umbla prin tine, să te cunoşti şi să te iubeşti. Acasă e acolo unde te simţi iubit.”

“Creştem în fiecare zi, în fiecare loc în care se impregnează visele şi năzuinţele noastre, pe fiecare drum pe care o luăm, ne înţelegem viaţa şi rostul.”

“Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva e să nu mai simtă, să nu mai aibă emoţii. Oricum, preţul pe care îl plătim pentru că trăim e frică.”

“Fericirea e simplă. Ea se ascunde în capacitatea de a ne bucura de lucrurile mărunte.”

Recenzie Ducele S și jurnalista – Hanna Lee

Descriere

Titlu: Ducele S și jurnalista

Autor:Hanna Lee

Serie: Billionaires

Editura :Stylished

Recenzie

Ducele S și jurnalista e genul acela de carte pe care o devorezi, o adori, iar când ajungi la final ești trist/ă că a fost atât de scurtă și ai mai vrea. Dacă în unele situații ce e prea mult strică, aici nu m-ar fi deranjat încă un capitol sau poate doua, trei în plus.

Da, poate că povestea e cea clișeică, cea despre care s-au scris zeci de cărți, dar ce mai este original atunci când vine vorba de iubire?

  Ariana a muncit timp de doi ani de zile pentru a-și îndeplini visul, acela de a prezenta știrile de la ora nouăsprezece. Un vis ce pare tot mai îndepărtat  de când în cartier s-a mutat noul vecin,  Ducele Santiago, iar liniștea de care are mare nevoie este aproape inexistentă.

Oh, nu! Nu am muncit atât de mult, să ajung atât de aproape de visul meu, iar un Duce arogant și nesimțit să mă facă să îl pierd!”

Din dorință de răzbunare sau poate ca să îi demonstreze acestuia că nu e mai presus de lege, ea scrie un articol, un articol care în loc să o ajute se va transforma într-un coșmar, unul sexy și greu de refuzat.

“Cu ce dracu’ am greșit de m-am procopsit cu un asemenea vecin? Pe cât e de sexy, pe atât e de imposibil de trăit cu el. Adică cu el în cartier.”

Pentru Ducele Santiago Juan de Calabria există două lucruri importante în viață : distracția și familia, ambele amenințate de jurnalista, Ariana și al ei articol.

Da, am și propriile mele afaceri, deci nu am de ce să îmi fac griji că situația mea financiară ar avea prea mult de suferit, dar mie îmi plac responsabilitățile mele în cadrul Casei Regale și nu am de gând să renunț la ele în favoarea timidului meu frate, în niciun caz din cauza unei femei supărate că vecinul ei, adică eu, i-am deranjat câteva ore liniștea. “

Ca să își reabiliteze imaginea din Spania și să intre din nou în grațiile mamei lui, Santiago pune la cale un plan. Timp de două săptămâni Ariana se va da drept iubita lui,iar în schimb el îi va oferi un interviu ce îi va aduce totodată și postul mult dorit.

Planul meu e simplu și o să i-l prezint și ei, mai ales când știu că slujba ei depinde de cât de bine iese acest interviu și implicit, de mine. Pe scurt, e la mâna mea.”

Totul pare simplu, două săptămâni, o despărțire amiabilă, doar că niciodată socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, iar Santiago și Ariana nu fac excepție de la regulă.

Cine va ceda primul? Cum vor decurge întâlnirile dintre cei doi vă las pe voi să descoperiți.

Fiind prima mea întâlnire cu Hanna Lee am avut ceva emoții, dar acestea au fost repede date uitării după primele capitole. Cursivitatea acțiunii, lejeritatea cu care scrie  sunt atuurile pentru care vreau să îi citesc toată seria pentru că se pare că la fel ca și protagoniștii cărții Ducele S și jurnalista și eu am început tot cu finalul, în cazul meu cu finalul seriei.

Cartea a primit din partea mea notă maximă, 5⭐ și o recomand celor care vor să se destindă și să citească o poveste frumoasă de dragoste.


Recenzie Malala Yousafzai- Lisa Williamson

Descriere

Titlu :Malala Yousafzai

Autor: Lisa Williamson

Imagini: Mike Smith

Editura :Polirom Junior

Nr pagini:163

RECENZIE

Uneori o carte pentru copii este o lecție de viață chiar și pentru un adult, iar “Malala Yousafzai “mi-a demonstrat asta distrugând-mă emoțional încă de la primele pagini.

Scrisă într-un mod lejer, cartea ne prezintă nedreptățile pe care tinerele islamice și nu numai, trebuie să le înfrunte zi de zi pentru dreptul lor la educație, dreptul de a avea un cuvânt de spus în viață.

Diferența dintre un băiat și o fată în această lume este văzută, simțită de o fată încă de la naștere. Dacă pentru un băiat se trag focuri de arma, rudele sunt invitate la petrecere, atunci când într-o familie islamică se naște o fată, mama este compatimită, iar cei dragi se roagă ca ea să dea naștere cât mai repede unui băiat. În cazul Malalei a fost diferit. Tatăl ei a iubit-o și a dorit pentru ea și pentru celelalte fete din sat o viață mai bună, așa că a construit o școală mixtă unde aceasta se bucură de educație până la vârsta de 10 ani când talibanii interzic școlile pentru ele.

“Când l-a întrebat de ce erau talibanii atât de porniți împotriva educării fetelor, a primit un răspuns neașteptat : le e frică de stilouri.”

Cu dreptul la educație îngrădit, Malala se simte nedreptățită și pornește o luptă soldată eșecului contra unui sistem defect, având ca aliati familia, prietenii și cuvintele, pe când tabăra adversă este dotata cu arme, bombe și nu se tem să le folosească

” Cum își permit talibanii să-mi ia dreptul fundamental la educație? Puteți să mă împiedicați să mă duc la școală, dar nu o să mă împiedicați niciodată să învăț?”

“După 15 ianuarie, nici o fată, indiferent de vârstă, nu va mai merge la școală. În caz contrar, știți ce putem face. “

Cine va ieși învingător din această luptă vă las pe voi să descoperiți! Oare cuvintele îi vor fi suficiente Malalei să se protejeze de gloanțe?

Această carte are o soră mai mare, “Eu sunt Malala” , carte pe care spre rușinea mea nu am citit-o, dar plănuiesc să o fac cât de curând. Acum nu știu cu ce o să vină în plus, dar o să îi acord o șansă.

Recomand și cum suntem în perioada sărbătorilor de iarnă o consider un cadou perfect pentru un copil iubitor de lectură.

Malala Yousafzai este o lecție de viață. Este o carte despre prietenie, sacrificii, dar cel mai mult e despre supraviețuire și puterea de a merge mai departe indiferent de greutățile pe care le întâlnești în cale.

Cartea a primit din partea mea 5⭐.

Recenzie O zi de decembrie – Josie Silver

Descriere

Un barbat si o femeie. Zece ani. O iubire de neuitat.

„Cea mai induiosatoare poveste de dragoste. E minunata!“
Marian Keyes

„Un Love Actually in proza.“
Bookseller


Laurie e convinsa ca dragostea la prima vedere e un mit. Dar, intr-o zi de decembrie, printr-o ninsoare puternica, zareste din autobuz un barbat si stie imediat ca l-a gasit pe EL.

Convinsa ca ii e sortit sa-l revada, isi petrece un an de zile cautandu-l prin toate cafenelele din Londra. Nu il gaseste, in schimb, il reintalneste la o petrecere de Craciun, cand cea mai buna prietena i-l prezinta ca pe noul ei iubit, Jack, barbatul din statia de autobuz.

Recenzie

Am vrut să citesc “O zi de decembrie” musai în luna decembrie chiar dacă o am în bibliotecă din vară. Sunt convinsă că într-o altă conjunctură povestea și – ar fi pierdut din magie și nu m-ar mai fi uns pe suflet ca acum.

Primul lucru bun pe care l-am observat citind-o a fost cursivitatea. Chiar dacă acțiunea se întinde pe o lungă perioadă de timp, mai exact 10 ani, cumva evenimentele au o logică între ele, nu sunt aruncate la voia întâmplării doar să crească numărul paginilor.

Personajele sunt puțin enervante, nu o să mint, dar e luna în care trebuie să fim mai buni așa că am trecut cu vederea 😁.

În anul 2008, Laurie se întoarce cu autobuzul de la muncă când își zărește adevărata dragoste citind o carte în stație (aici deja m-am îndrăgostit și eu de el),dar din păcate nu are curaj să coboare ca să vorbescă cu el. Da, v-am zis, personajele m-au enervat, iar aici Laurie îmi era puțin antipatică și era de abia începutul.
Chiar dacă nu știe cum îl cheamă asta nu o împiedică să viseze timp de un an de zile că soarta o să îi aducă într-un fel sau altu împreună. Lucru adevărat, doar că acesta apare din nou în viața ei și îi este prezentat ca și Jack, iubitul celei mai bune prietene.

Încâlcită poveste, nu? Credeți-mă, e doar începutul pentru că pe Jack și Laurie îi așteaptă o lungă călătorie, iar finalul de cele mai multe ori nu e cel pe care ni-l dorim.

Cum se va termina povestea dintre cei doi protagoniști vă las pe voi să descoperiți pentru că nu pot să vă dau prea multe detalii și să vă răpesc bucuria de a descoperi singuri.

O recomand celor care le plac poveștile de dragoste magice, cu iz de iarnă.

O zi de decembrie este o carte despre iubire, prietenie, pierdere și trebuie citită alături de o cană de ciocolată caldă.

I-am acordat 4 ⭐.

Recenzie Mobilul de Stephen King

Prezentare

Titlul original : The Cell

Autor :Stephen King

Editura :Armada

Colectia : Armada

Numar pagini :424

Descriere

Pe 1 octombrie, Dumnezeu este în Ceruri, cele mai multe zboruri cu avionul au decolat la timp, iar artistul plastic Clayton Riddell se află la Boston pentru a semna un contract fabulos.

Însă toate astea se schimbă brusc, odată cu fenomenul devastator care va fi cunoscut drept Semnalul. Un mesaj subliminal pe care-l aud toți cei care vorbesc la un moment dat la mobil. Trădată de tehnologie, lumea cade într-un Ev Mediu întunecat, dominat de haos, carnagiu și o hoardă de oameni reduși la instinctele primare.

Un coșmar din care Clay și alți doi supraviețuitori încearcă să găsească o scăpare, pornind către orașul său natal din statul Maine.

Recenzie

    Mobilul a reprezentat pentru mine prima carte scrisă de acest renumit autor pe care am citit-o imediat ce am reușit să-mi depășesc toate ideile acelea  preconcepute: scrie prea horror,  prea multe detalii sângeroase care o să-mi provoace greață, iar acțiunea nu o să fie una pe gustul meu.

Din păcate, nu cele enumerate mai sus m-au adus în postura de ai scade o steluță. Am trecut chiar și peste acele lacune din poveste, dar nu am putut însă să închid ochii și pentru final. În prima fază am fost în stare de șoc, dar după o răsfoire înainte – înapoi a ultimei pagini, am realizat că da, acela este deznodământul , iar starea mea de șoc și groază s-a metamorfozat brusc într-una de dezamăgire.
Ce îl costa dacă mai adăuga câteva fraze ca să știu și eu, a funcționat sau nu? M-am simțit puțin păcălită. Am avut impresia că Stephen a fost plătit pentru un anumit număr de cuvinte, iar când le-a epuizat a lăsat totul la latitudinea cititorului. Nu îmi plac genul acesta de cărți, dar la naiba, el e Regele, iar eu muritorul de rând nu trebuie să primesc totul mură-n gură.

  Povestea nu este una foarte complicată, dar tocmai acest stil lejer m-a hipnotizat devorând cartea într-un timp relativ scurt. Clay, liber profesionist, mai mult un visător, tocmai a vândut primul lui roman grafic, iar odată cu suma deloc de neglijat speră că o să-și recâștige soția și fiul. Bucuria lui este una de scurtă durată . Un semnal, un mesaj pe care îl aud doar cei care vorbesc  la telefon îi transformă brusc în teldementi, ființe fără minte care ucid tot ce întâlnesc în cale.  Aflat într-un oraș străin, fără telefon sau un mod de a afla dacă soția și fiul lui au scăpat neatinși de Semnal, Clay pornește într-o călătorie a cărui erou trebuie să fie el și nu unul dintre personajele lui.

Cum se va termina această nouă etapă și ce schimbări va aduce atât în viața proaspătului erou, cât și a omenirii vă las pe voi să descoperiți.

Un drum al maturizării, al acceptării, dar și un semnal de alarmă sunt ceea ce am descoperit în Mobilul de Stephen King.

Dacă recomand cartea? Da, o recomand  cu toate imperfecțiunile ei și sunt convinsă că alții vor vedea perfecțiunea unde eu am văzut defectul.